Legea nu te obligă să plătești ce nu folosești

Legea 8/1996, privind dreptul de autor și drepturile conexe, obligă utilizatorii (societăți comerciale, persoane fizice autorizate, întreprinderi individuale, etc.) la plata unor remunerații către titularii de drepturi atunci când creațiile, interpretările sau producțiile lor sunt comunicate public. Comunicarea către public este, conform Curții Europene de Justiție, atunci când se îndeplinesc toate cele 4 criterii: existenţa unui "act de comunicare" pentru care rolul utilizatorului este indispensabil, comunicarea "publică" a unei opere protejate, caracterul "nou" al publicului şi caracterul "lucrativ" al comunicării.

Atunci când folosești, însă, în locația deschisă publicului, spre exemplu, aparatul de radio, televizorul, YouTube-ul, Spotify-ul, etc., efectuezi un act de comunicare publică. Având în vedere că Legea 8/1996 prevede gestiune colectivă obligatorie pentru dreptul la remunerație echitabilă recunoscut artiștilor interpreți și producătorilor de fonograme pentru comunicarea publică (art. 145, alin. 1, lit. f) și radiodifuzarea fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora și gestiune colectivă extinsă pentru dreptul de comunicare publică a operelor muzicale (art. 145, alin. 3), organismele de gestiune colectivă (UCMR-ADA, UPFR, CREDIDAM) sunt îndreptățite să vă solicite remunerații pentru acest tip de comunicare.

Foarte puțini din sectorul HoReCa și-au pus problema, înainte de pandemie, pentru ce perioadă se achită aceste remunerații sau ce importanță are gradul de ocupare al camerelor în cazul unităților de cazare, însă, odată cu închiderea și redeschiderea, câteodată în aceeași lună, a locațiilor, a început fiecare să-și pună întrebarea: dacă am avut deschis doar 5, 10, 12 sau chiar 25 de zile într-o lună, de ce se solicită plata pentru întreaga lună ? Având în vedere scăderea drastică a veniturilor, orice sumă care trebuie achitată în această perioadă devine importantă și nimeni nu-și dorește să plătească pentru ceva ce nu a folosit, în cazul de față pentru muzica neutilizată.

Două amenzi usturătoare aplicate OSA (omologul UCMR-ADA din Cehia) și INTEGRAM (omolog al CREDIDAM în Cehia) de Consiliul Concurenței din Cehia pentru abuz de poziție dominantă deschide această discuție: de ce sunt solicitate remunerații pentru perioade în care nu se comunică public obiecte protejate (muzică, filme, videoclipuri, etc.) de către utilizatori ? De ce s-au stabilit metodologii care nu țin cont de perioadele de utilizare sau de gradul de ocupare ?

Am studiat ce s-a făcut public referitor la negocierile fiecărei astfel de metodologii și deciziile Curții de Apel București în cazurile în care negocierile au ajuns în instanță (aproape de fiecare dată) și am constatat că nicio asociație reprezentativă a utilizatorilor nu a ridicat cele două probleme expuse mai sus (utilizarea de opere audiovizuale și nu de fonograme și proporția ocupării camerelor în cazul unităților de cazare).

Având în vedere că toate aceste metodologii sunt negociate acum foarte mulți ani iar Legea 8/1996, republicată, prevede că se pot solicita noi negocieri la 3 ani după publicarea lor, în această perioadă e absolut necesar ca structurile asociative din domeniu (sau marii utilizatori) să ceară noi negocieri care să aibă la bază hotărârea CJUE pronunțată în cazul C-147/19 (Atresmedia) cât și să se țină cont de gradul de ocupare al camerelor.

Metodologiile aflate în vigoare încalcă regulile de concurență ale Uniunii Europene prin impunerea unor condiții inadecvate unităților de cazare pentru obținerea licențelor neexclusive a drepturilor de autor și drepturilor conexe prin intermediul dispozitivelor audio sau audio-vizuale (televizoare). Concret, organismele de gestiune colectivă solicită remunerații fără să ia în considerare ocuparea camerelor de hotel, proprietarii de unități de cazare fiind obligați să plătească remunerații chiar și atunci când camera nu a fost ocupată. Solicitarea de remunerații chiar și în cazurile în care se poate dovedi că operele protejate nu ar fi putut fi utilizate de licențiat, adică atunci când camera era goală, nu poate fi percepută ca o condiție adecvată și, prin urmare, nu îndeplinește cerința de proporționalitate a executării reciproce și a considerării contractului.

Pe lângă încălcarea normelor privitoare la concurență, organismele de gestiune colectivă, în astfel de cazuri, încalcă și prevederile Directivei Europene 2001/29/CE privind societatea informațională, directivă care stabilește că ”𝑡𝑟𝑒𝑏𝑢𝑖𝑒 𝑝𝑎̆𝑠𝑡𝑟𝑎𝑡 𝑢𝑛 𝑒𝑐ℎ𝑖𝑙𝑖𝑏𝑟𝑢 𝑗𝑢𝑠𝑡 𝑖̂𝑛𝑡𝑟𝑒 𝑑𝑟𝑒𝑝𝑡𝑢𝑟𝑖𝑙𝑒 𝑠̦𝑖 𝑖𝑛𝑡𝑒𝑟𝑒𝑠𝑒𝑙𝑒 𝑑𝑖𝑣𝑒𝑟𝑠𝑒𝑙𝑜𝑟 𝑐𝑎𝑡𝑒𝑔𝑜𝑟𝑖𝑖 𝑑𝑒 𝑡𝑖𝑡𝑢𝑙𝑎𝑟𝑖 𝑑𝑒 𝑑𝑟𝑒𝑝𝑡𝑢𝑟𝑖, 𝑝𝑟𝑒𝑐𝑢𝑚 𝑠̦𝑖 𝑖̂𝑛𝑡𝑟𝑒 𝑎𝑐𝑒𝑠𝑡𝑒𝑎 𝑠̦𝑖 𝑑𝑟𝑒𝑝𝑡𝑢𝑟𝑖𝑙𝑒 𝑠̦𝑖 𝑖𝑛𝑡𝑒𝑟𝑒𝑠𝑒𝑙𝑒 𝑢𝑡𝑖𝑙𝑖𝑧𝑎𝑡𝑜𝑟𝑖𝑙𝑜𝑟 𝑑𝑒 𝑜𝑏𝑖𝑒𝑐𝑡𝑒 𝑝𝑟𝑜𝑡𝑒𝑗𝑎𝑡𝑒.”