Ce facem noi
Ceea ce facem noi, e simplu: artistii, producatorii si compozitorii din catalogul RadioSparx isi incaseaza, prin noi, in mod direct si fara intermedierea artificiala a organismelor de gestiune colectiva, remuneratiile cuvenite.
Pe scurt, folosesti in exclusivitate in magazinul, barul, supermarketul, mall-ul, benzinaria, farmacia ta doar catalogul www.radiosparx.com pentru care esti licentiat direct ? Organismele de gestiune colectiva nu mai au ce incasa din moment ce titularii de drepturi si-au incasat deja remuneratiile.
Desi organismele de gestiune colectiva, conform legii romanesti si a tuturor tratatelor internationale si a directivelor europene au fost create si au rolul de a veni in ajutorul titularilor de drepturi si al utilizatorilor, facilitandu-le primilor incasarea remuneratiilor iar celorlalti accesul la muzica, acest lucru nu se intampla in Romania in cazul comunicarii publice ambientale.
Cum asa ? Simplu: organismele de gestiune incaseaza remuneratii de la utilizatori iar aceste sume nu mai ajung la titularii de drepturi a caror muzica a fost utilizata.
Care este obligatia legala? Litera f) a articolului 162 din Legea 8/1996, republicata, prevede ca organismele de gestiune colectiva au dreptul si obligatia ”să ceară utilizatorilor sau intermediarilor acestora să furnizeze, în format scris și electronic, în termen de 30 de zile de la solicitare, informațiile și documentele solicitate pentru determinarea cuantumului remunerațiilor, precum și informații privind operele utilizate, ștampilate și semnate de reprezentantul legal”. De ce nu se respecta ? Organismele sustin ca in metodologiile elaborate de ei (care nu sunt mai presus de lege - N.A.) nu exista aceasta cerinta si astfel nu cunosc ce muzica s-a folosit astfel ca banii incasati se duc intr-un fond comun care se imparte fara a se tine cont de utilizarea reala. Aceasta necunoastere vine din faptul ca... nu vor sa stie si de aceea nici nu respecta legea pentru a intreba ce muzica s-a utilizat.
Ce spune legea, un titular de drepturi isi poate gestiona individual (fara organisme de gestiune coectiva) drepturile, chiar in cazul gestiunii colective obligatorii ? Cel mai bun raspuns a venit de la Inalta Curte de Casatie si Justitie care, in mai multe randuri, a dat decizii in impotriva organismelor de gestiune colectiva:
Ø Decizia 4815/2013 a ICCJ, secția I civilă:
”(...) legea specială (Legea 8/1996 – N.A.) nu conţine dispoziţii exprese, derogatorii de la dreptul comun, iar normele ei se completează cu cele ale dreptului comun, astfel cum dispune expres art. 153 din Legea nr. 8/1996; prin urmare, regulile din dreptul civil în materia mandatului sunt pe deplin aplicabile în acest caz, deci şi cele cu privire la posibilitatea revocării lui (art. 1552 pct. 1 C. civ.).”
”Este neîndoilenic că în îndeplinirea atribuţiilor sale de colector unic al drepturilor patrimoniale de autor, recurenta reclamantă (organismul de gestiune colectiva - N.A.) nu exercită drepturi proprii (exclusive sau neexclusive), ci acţionează în calitate de reprezentant (mandatar) al autorilor înşişi, concluzie ce rezultă şi din formularea normei de la art. 123 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, care abilitează organismul de gestiune colectivă să îi reprezinte şi pe titularii de drepturi care nu le-au acordat mandat.
Către aceeaşi concluzie conduc şi prevederile art. 123 alin. (3) din lege, potrivit cărora: „ Titularii de drepturi de autor sau de drepturi conexe nu pot cesiona drepturile patrimoniale recunoscute prin prezenta lege către organisme de gestiune colectivă”; ca atare, organismul de gestiune colectivă nu are calitatea de cesionar neexclusiv al drepturilor patrimoniale de autor, cu atât mai puţin de cesionar exclusiv al aceloraşi drepturi.
Pe de altă parte, dacă s-ar primi susţinerea recurentei reclamante în sensul că şi în cele două situaţii descrise anterior (exercitarea dreptului patrimonial de către autorul însuşi ori acordarea licenţei neexclusive de către acesta utilizatorului) ar însemna a se accepta ideea că autorul însuşi nu mai este titular al dreptului patrimonial în discuţie, în absenţa unei cesiuni exclusive către organismul de gestiune colectivă, cesiune care, de altfel, este interzisă în mod expres de lege, potrivit textului anterior citat (interdicţie ce operează chiar şi în privinţa celei neexclusive, întrucât legea nu distinge).
În consecinţă, acordând licenţe neexclusive în condiţiile art. 130 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996, organismul de gestiune colectivă, chiar în situaţia gestiunii obligatorii, nu exercită un drept propriu, ci un drept al autorilor, în numele şi pe seama acestora.
În plus, şi prevederile art. 134 alin. (1) din Legea nr. 8/1996 sunt în acelaşi sens: „Exercitarea gestiunii colective încredinţate prin contractul de mandat nu poate restrânge în niciun fel drepturile patrimoniale ale autorilor.”
Chiar dacă această normă se foloseşte sintagma de „mandat încredinţat”, ceea ce ar putea susţine concluzia incidenţei normei în cazul gestiunii facultative (care funcţionează pe baza mandatului convenţional, deci prin acord de voinţă), nu trebuie omis că şi în cazul gestiunii obligatorii nimic nu se opune ca titularul să acorde mandat organismului de gestiune chiar pentru drepturile supuse gestiunii colective obligatorii (în caz contrar, fiind inutilă reglementarea de la art. 123 alin. (2) din lege), după cum nu există nicio raţiune ca în cazul gestiunii colective facultative legiuitorul să interzică restrângerea drepturilor patrimoniale ale autorilor, iar în cazul celei obligatorii să o permită, cu toate că organismul de gestiune colectivă nu este decât un reprezentant (mandatar) al autorilor, iar nu titularul drepturilor patrimoniale supuse gestiunii colective obligatorii.
Astfel, art. 134 alin. (4) din Legea nr. 8/1996, modificată şi republicată, dispune: „În exercitarea mandatului, în condiţiile prezentei legi, organismelor de gestiune colectivă nu li se transferă sau nu li se transmit drepturi de autor şi drepturi conexe ori utilizarea acestora.” Această interpretare a dispoziţiilor art. 1231 din lege nu neagă caracterul obligatoriu al gestiunii colective pentru categoria drepturilor patrimoniale incluse de legiuitor în enumerarea din acest text şi, ca atare, nici nu o transformă în gestiune colectivă facultativă, întrucât ea operează în raport cu orice alt terţ care utilizează unul dintre aceste drepturi patrimoniale care nu este autorul însuşi sau care nu a fost autorizat în mod direct de către acesta.”
Ø Decizia nr. 317/2013 a ICCJ, secția I civilă, având ca obiect cererea de chemare în judecată formulată de CREDIDAM împotriva unui post de radio:
”Declaraţiilor respective nu li se poate nega relevanţa juridică, acestea reprezentând practic voinţa titularului de a renunţa la drept faţă de pârâtă pentru remuneraţiile ce fac obiectul litigiului de faţă. Cum în mod corect a reţinut şi instanţa de apel, aceste acte nu pot fi înlăturate şi să se permită astfel unui mandatar să exercite un drept în numele mandatarului, drept la care chiar acesta din urmă a renunţat. Organismul de gestiune colectivă a fost înfiinţat tocmai pentru protejarea drepturilor titularilor de drepturi conexe, iar recunoaşterea acestui demers în temeiul gestiunii colective obligatorii instituită de art. 123 1 din lege, în cadrul procesual al litigiului de faţă, depăşeşte chiar raţiunea conferirii calităţii de acţiona în instanţă.”
De altfel, chiar CREDIDAM, prin recursul formulat către Înalta Curte în cadrul acestui dosar, recunoaște că ”În ceea ce priveşte natura gestiunii colective, deşi instanţa de apel reţine în mod corect că aceasta este obligatorie în cazul fonogramelor radiodifuzate de pârâtă, în acest sens legea instituind o prezumţie legală de mandat în favoarea organismului de gestiune colectivă, se apreciază că prezumţia sus-menţionată este una simplă putând fi răsturnată prin probă contrară.”
Ø Decizia nr. 2327/2016 a ICCJ, pronunțată într-o cauză în care reclamant era tot CREDIDAM:
” Așa cum s-a reținut în jurisprudență, contractele de cesiune, inclusiv pentru gestiunea obligatorie, nu pot fi înlăturate, cu consecința permiterii unui mandatar de a exercita un drept în numele mandantului, drept la care acesta din urmă a renunțat.
Organismul de gestiune colectivă a fost înființat tocmai pentru protejarea drepturilor titularilor de drepturi conexe, iar recunoașterea unui astfel de demers în temeiul gestiunii colective obligatorii instituită de art. 123 1 din lege, depășește chiar rațiunea conferirii calității de a acționa în instanță.
Ø Decizia nr. 880/2014 a ICCJ, secția I civilă, îin procesul intentat de UPFR unui mare retailer:
” Înalta Curte apreciază că art. 123 1 din Legea nr. 8/1996 (implicit, lit. f)), ce interesează în speţă) are semnificaţia prioritară a instituirii unei prezumţii legale de mandat, prezumţie ce funcţionează atunci când titularii de drepturi de autor nu au mandatat expres organismul de gestiune colectivă în acest sens.
Prezumţia legală de mandat poate fi însă răsturnată atunci când titularul însuşi şi-a exercitat dreptul patrimonial în discuţie în mod direct, iar nu prin reprezentantul său, situaţie ce se verifică fie atunci când titularul este cel care comunică public ori radiodifuzează fonogramele al căror producător este (nefiind nevoie de autorizare întrucât se exercită un drept propriu), fie în situaţia în care el însuşi a acordat în mod direct unui terţ autorizarea sub forma unei licenţe neexclusive de a-i comunica public fonogramele, în ambele cazuri, operând o revocare implicită a contractului de mandat legal (ori, chiar convenţional, după cum se va arăta) stabilit în favoarea organismului de gestiune colectivă pentru administrarea dreptului de radiodifuzare şi comunicare publică.
Legea specială în materia dreptului de autor şi a drepturilor conexe nu conţine dispoziţii exprese, derogatorii de la dreptul comun (care prevede soluţia în sensul celor anterior descrise), iar prevederile ei se completează cu dreptul comun, sens în care dispune explicit art. 153 din Legea nr. 8/1996; prin urmare, regulile din dreptul civil în materia mandatului sunt pe deplin aplicabile în acest caz, deci şi cele cu privire la posibilitatea revocării lui (art. 1552 pct. 1 C. civ. 1865).”
Raționamente similare ale Înalte Curți de Casație și Justiție din România se regăsesc, în diverse forme, și în Deciziile 3050/2013, 2003/2017, 2148/2015 sau 4982/2010, pentru a enumera doar câteva.
Asadar, chiar atunci cand gestiunea colectiva este obligatorie, titularilor de drepturi (artisti si producatori) nu li se poate lua dreptul de a-si incasa, in mod direct, remuneratiile, ceea ce se intampla prin intermediul sistemului nostru de licentiere de drepturi www.radiosparx.com .
Comentários