Gestiunea colectiva NU mai e obligatorie, prin legea 15/2019 (pentru modificarea şi completarea Legi
Pe 7 ianuarie 2019, presedintele Klaus Iohannis a promulgat Legea 15/2019, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe.
In mare parte, actul normativ transpune in legislatia nationala prevederile Directivei 2017/1564/UE privind anumite utilizari permise ale anumitor opere si ale altor obiecte ale protectiei prin drept de autor si drepturi conexe in beneficiul persoanelor nevazatoare, cu deficiente de vedere sau cu dificultati de citire a materialelor imprimate.
Pe langa aceste modificari, legea 15/2019, abroga lit. e si i ale art. 145 ca urmare a constatarii transpunerii neconforme in legislatia nationala a prevederilor Directivei 2001/29/CE, neconformitate care a facut obiectul scrisorii de punere in intarziere nr. 2015/4027 a Comisiei Europene. Comisia a constatat ca in cuprinsul Legii 8/1996, republicata, in cadrul alin. (1) al art. 145 s-a instituit un sistem de gestiune colectiva obligatorie, inclusiv pentru dreptul de comunicare publica a operelor, prevazut la lit. e. Comisia a constatat ca acest sistem de gestiune colectiva obligatorie contravine Directivei 2001/29, in speta art. 3, alin. (1), care prevede ca dreptul de comunicare publica este un drept exclusiv, in sensul numai autorul are dreptul de a autoriza sau interzice comunicarea publica a operelor sale.
Comisia a evidentiat si faptul ca dreptul autorilor asupra operelor lor este un drept fundamental garantat de art. 17 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, astfel ca autorii trebuie sa fie in totalitate liberi sa isi utilizeze sau sa isi exerciteaceste drepturi in mod individual sau sa aleaga un organism de gestiune colectiva sau o alta entitate care sa faca acest licru in numele lor.
Astfel, din 14 ianuarie 2019, gestiunea colectiva obligatorie asupra operelor muzicale in comunicare publica ambientala, a fost abrogata si s-a introdus gestiunea colectiva extinsa.
Ce inseamna asta ? In niciun caz ca nu mai esti obligat sa achiti remuneratii catre organismele de gestiune colectiva din domeniu daca folosesti repertoriul lor ci doar ca titularilor de drepturi le e mult mai usor acum sa isi exercite drepturile in mod individual, atunci cand doresc sa faca asta.
Si pana acum titularii de drepturi isi puteau exercita drepturile in mod individual, conform art. 144, alin. (1) ”Autorul sau titularul dreptului de autor sau drepturilor conexe își exercită drepturile recunoscute prin prezenta lege în mod individual sau colectiv, cu respectarea prevederilor prezentei legi.” insa, de foarte multe ori, organismele de gestiune colectiva au tarat prin procese titularii de drepturi (desi aceste organisme sunt doar reprezentanti ai titularilor, prin lege fiindu-le interzis sa detina drepturi !). De fiecare data, instantele de judecata superioare au dat dreptate titularilor de drepturi, dupa cum se vede si din Decizia nr. 2148 din 12 octombrie 2015, data de Inalta Curte de Casatie si Justitie:
”Dacă s-ar fi intenţionat o derogare de la regula dreptului de opţiune a titularului în cazul gestiunii colective obligatorii, acest lucru ar fi fost prevăzut în mod explicit, dat fiind că derogarea trebuie să fie expresă. Or, nu a fost inserată vreo prevedere contrară, menţionându-se doar natura de mandat legal (potrivit art. 123 1 alin.3, „organismele de gestiune colectivă îi reprezintă şi pe titularii de drepturi care nu le-au acordat mandat”). Raţiunea acestui tip de gestiune este aceea a înlesnirii exercitării drepturilor în cazul acelor opere al căror mod de exploatare face imposibilă autorizarea individuală de către autor (sau de un alt titular al drepturilor).
Este vorba, aşadar, despre o dispoziţie legală favorabilă titularilor de drepturi, care trebuie interpretată ca atare, în raport de finalitatea urmărită la edictarea sa. Legiuitorul a prezumat (prin art. 1231 alin. 1) că anumite drepturi nu pot fi gestionate individual, în sensul că, date fiind natura operei şi modalităţile tehnice în care aceasta poate fi utilizată de către terţi, titularul nu ar fi în măsură să autorizeze pe fiecare utilizator în parte şi să colecteze remuneraţia cuvenită. Imposibilitatea avută în vedere de către legiuitor este una de fapt, care nu poate fi asimilată cu o interdicţie legală de exercitare individuală a drepturilor.
Titularul dreptului poate proba că a fost în măsură, în fapt, să exercite dreptul de a autoriza utilizarea operei de către un anume terţ, astfel încât să nu fie nevoie să se activeze mecanismul gestiunii colective, în cadrul căruia organismul de gestiune colectivă să acţioneze în baza mandatului legal.
Din conținutul prevederilor art. 123 alin. (1) din Legea nr. 8/1996 rezultă că gestiunea colectivă a drepturilor patrimoniale este o alternativă la gestionarea drepturilor de către titularul însuşi, ceea ce înseamnă că cele două modalităţi nu pot fi exercitate simultan ori succesiv, exercitarea gestiunii individuale împiedică intervenţia ulterioară a organismului de gestiune colectivă în scopul colectării remuneraţiei pentru aceeaşi utilizare a operei.”
