Drepturile de autor si drepturile conexe drepturilor de autor
Drepturile de autor sau copyright reprezintă ansamblul prerogativelor de care se bucură autorii cu referire la operele create. Instituția dreptului de autor este instrumentul de protecție a creatorilor și operelor lor.
Operele literare și artistice sunt protejate de „Convenția de la Berna pentru protecția Operelor Literare și Artistice”, care datează din 1886, fiind revizuită în 1971.Conform Convenției de la Berna nu mai este necesară indicarea faptului că o operă este protejată de drepturile de autor atât timp cât „proprietatea intelectuală a unei opere literare, artistice sau științifice corespunde autorului pentru simplul fapt că el a creat-o” și „sunt considerate obiecte ale proprietății intelectuale toate creațiile originale literare, artistice și științifice exprimate prin orice mediu și pe orice suport, tangibile sau intangibile, cunoscute acum sau care se vor inventa în viitor”.
În lumea digitală se aplică aceleași legi ale proprietății intelectuale și drepturilor de autor ca și pentru toate celelalte creații originale.În martie 2002 a intrat în vigoare Tratatul OMPI pentru Dreptul de Autor (WCT) și în luna mai a aceluiași an Tratatul OMPI pentru Interpretare și Fonograme (WPPT).Ambele „Tratate ale Internetului” (cum sunt cunoscute) au fost realizate în 1996 de Organizația Mondială a Proprietății Intelectuale. Astfel a fost actualizată și completată Convenția de la Berna și s-au introdus elementele societății digitale.
Tratatul OMPI pentru Dreptul de Autor (WCT) a fost ratificat de către Parlamentul României prin Legea nr. 205/2000, iar Tratatul OMPI pentru Interpretare și Fonograme (WPPT) prin Legea nr. 206/2000, ambele intrate în vigoare la data publicării.
Prima lege privind dreptul de autor în România a intrat în vigoare la 28 iunie 1923 și s-a numit „Legea proprietății literare și artistice”. Această lege a fost modificată și completată de mai multe ori. Astfel, la 24 iulie 1946 a apărut o lege privind contractul de editare și dreptul autorului asupra operelor literare; această lege a fost abrogată parțial la 14 ianuarie 1949 prin Decretul nr. 17 pentru editarea și difuzarea cărții. După numai doi ani a intrat în vigoare Decretul nr. 19 din 16 februarie 1951 privind drepturile de autor asupra operelor susceptibile pentru a fi tipărite; acesta a fost modificat prin Decretul nr. 428 din 13 noiembrie 1952. La 27 iunie 1956 toate aceste acte normative au fost explicit abrogate prin Decretul nr. 321 privind drepturile de autor. În prezent dreptul de autor în România este protejat prin Legea 8/1996.
Cea mai nouă modificare a acestei legi a avut loc în primăvara anului 2018 iar în vara aceluiași an a fost renumerotată și republicată.
Din start, legea prevede, la articolul 1, aliniatul 2 că ”Opera de creație intelectuală este recunoscută și protejată, independent de aducerea la cunoștința publică, prin simplul fapt al realizării ei, chiar în formă nefinalizată.”. Mai simplu, un autor nu trebuie să-și înscrie creație nicăieri, la nicio instituție sau organism, pentru a dovedi că este autorul ei. Pur și simplu ”este autor persoana fizică sau persoanele fizice care au creat opera” așa cum se întărește în art. 3, alin. 1.
Acest lucru trebuie înțeles deoarece, în majoritatea cazurilor, s-a creat confuzia că autorii trebuie să-și înscrie opera la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor sau la diferite organisme de gestiune colectivă pentru a-și dovedi calitatea de titulari de drepturi de autor. Legea spune clar că ”se prezumă a fi autor, până la proba contrară, persoana sub numele căreia opera a fost adusă pentru prima dată la cunoștința publică”, nimic mai mult.
Pe lângă autori există și titulari de drepturi de autor, adică ”persoanele fizice sau juridice, care au dobândit această calitate prin moștenire sau cesiune, în condițiile legii, precum și editorii de opere muzicale și de opere scrise, pentru drepturile care le-au fost transferate în baza unor acorduri individuale și care au dreptul cel puțin la o parte din veniturile provenite din drepturi.” Astfel, un autor își poate cesiona drepturile sale patrimoniale către alte persoane sau către firme.
Dar ce e un drept patrimonial ?
Autorul unei opere are două tipuri de drepturi: morale și patrimoniale. Cele morale sunt ”dreptul de a decide dacă, în ce mod și când va fi adusă opera la cunoștința publică; dreptul de a pretinde recunoașterea calității de autor al operei; dreptul de a decide sub ce nume va fi adusă opera la cunoștința publică; dreptul de a pretinde respectarea integrității operei și de a se opune oricărei modificări, precum și oricărei atingeri aduse operei, dacă prejudiciază onoarea sau reputația sa și dreptul de a retracta opera” iar acestea nu pot fi înstrăinate, fapt interzis de lege. Astfel, nimeni nu are dreptul să spună vreodată că a compus o anumită piesă chiar dacă autorul i-ar da voie să facă asta.
Spre deosebire de drepturile morale, drepturile patrimoniale se pot înstrăina, sau, așa cum spune legea, se pot ”cesiona”. Conform articolului 13 din legea 8/1996, autorul are dreptul patrimonial exclusiv, de a autoriza sau interzice, ”reproducerea operei; distribuirea operei; importul în vederea comercializării pe piața internă a copiilor realizate, cu consimțământul autorului, după operă; închirierea operei; împrumutul operei; comunicarea publică, direct sau indirect a operei, prin orice mijloace, inclusiv prin punerea operei la dispoziția publicului, astfel încât să poată fi accesată în orice loc și în orice moment ales, în mod individual, de către public; radiodifuzarea operei; retransmiterea prin cablu a operei și realizarea de opere derivate”. Cu alte cuvinte, nimeni, în afara de autorul operei sau titularul de drepturi asupra operei nu pot autoriza sau interzice folosirea în orice fel a creației sale decât în câteva cazuri explicit prevăzute de lege, printre care creațiile de la locul de muncă sau folosirea în scop educațional.
#modificarelegea81996 #muzicapentrupacienti #muzicapentruclienti #taxepentrumuzica #cesiuneneexclusiva #artistiindependenti #radiosparx #utilizatordemuzica #taxededifzuaremuzica #taxedemuzica #instoreradioro #licentamuzica #playlistpentrubijuterii #legeadreptuluideautor #playlistpentrucafenele #muzicainhoteluri #muzicaindependenta #taxepentrumuzicaambientala #taxe #drepturideautor #titulardedrepturi #credidam #muzicainmagazindejucarii #muzicainmagazin #entitateindependenta #muzicacudreptdeautor #licentaneexclusivamuzica #legea81996 #muzicaambientala #instoreradio #compozitoriindependenti #dreptdeautor #entitateindependentademanagement #muzicainfarmacii #organismedegestiunecolectiva #muzicainbenzinarii #upfr #ucmrada #ucmr
