Comunicarea operelor muzicale si a fonogramelor din repertoriul RadioSparx in locatii comerciale

NU este COMUNICARE PUBLICA

Astfel, nu exista obligativitatea gestiunii colective.

​

Pentru a fi catalogata ”comunicare publica” aceasta trebuie sa indeplineasca, conform Curtii Europene de Justitie si Inaltei Curti de Casatie si Justitie, patru criterii obligatorii, respectiv existenţa unui "act de comunicare" pentru care rolul utilizatorului este indispensabil, comunicarea "publică" a unei opere protejate, caracterul "nou" al publicului şi caracterul "lucrativ" al comunicării.

”Public nou” inseamna un public care nu era luat în considerare de titularii de drepturi asupra operelor protejate atunci când aceştia au autorizat utilizarea lor prin comunicarea publică iniţială (a se vedea, în acest sens, Hotărârea din 7 decembrie 2006, SGAE, C-306/05, par. 40 şi 42, precum şi Hotărârea din 4 octombrie 2011, Football Association Premier League şi alţii, C-403/08 şi C-429/08, par. 197, C-117/15 par. 46-48 etc.);

In Romania, ICCJ a aplicat cele 4 criterii pentru a se vedea daca suntem in prezenta notiunii de ”comunicare publica” in mai multe cazuri (Deciziile 3166/2014, 1905/2017, 2003/2017, etc)

​

Fiecare artist, producator si compozitor trebuie platit pentru creatia sa si pentru munca depusa.

Acestia au dreptul sa-si incaseze aceste plati atat individual cat si colectiv, prin organismele de gestiune colectiva. Daca le-au incasat individual, in mod direct, organismele de gestiune coletciva nu mai au in numele cui incasa aceleasi sume de bani.

​

Organismele de gestiune colectiva DOAR reprezinta artistii (CREDIDAM), producatorii (UPFR) si compozitorii (UCMR-ADA) si incaseaza sume de bani in numele acestora, fiind obligati ca apoi sa le imparta celor a caror muzica ai folosit-o. In Romania, din comunicare publica ambientala (magazine, baruri, cafenele, supermarketuri, mall-uri, benzinarii, sali de fitness, etc.) doar UCMR-ADA distribuie sumele incasate catre compozitorii a caror muzica a fost folosita.

​

UPFR si CREDIDAM nu folosesc datele reale pe care le au la dispozitie si impart sumele achitate in urma emiterii licentelor neexclusive pentru comunicare publica ambientala, contrar legii (lit. d, alin. 1 a art. 169 din Legea 8/1996, republicata). Spre exemplu, un magazin achita o suma de bani catre UPFR si alta catre CREDIDAM iar aceasta suma apartine producatorilor si artistilor a caror muzica s-a difuzat in acel magazin astfel ca ar trebui impartita catre acestia dupa ce cele doua organisme si-ar retine maxim 15%, comision de functionare.

​

In practica, acesti bani nu ajung NICIODATA la artistii si producatorii a caror muzica a fost difuzata in acel magazin !

​

Nimic nu le interzice artistilor, producatorilor si compozitorilor sa-si incaseze in mod direct de la cei care le folosesc munca (piesele muzicale) sumele cuvenite, mai ales cand situatia practica ii obliga sa faca acest lucru. In lipsa incasarii directe, prin interpunerea organimselor de gestiune colectiva, marea majoritate a artistilor si producatorilor raman neplatiti de UPFR si CREDIDAM.

Astfel, incasarea si autorizarea directa de catre artisti, producatori si compozitori e singura modalitate prin care acestia, din comunicare publica ambientala, isi pot incasa drepturile pentru folosirea reala a muzicii lor.

​

Conform legii, nimic nu ii interzice artistului, producatorului sau compozitorului sa isi incaseze direct remuneratiile sau sa cesioneze orice drepturi economice, inclusiv cele de comunicare publica.

Autorizarea directa si individuala din partea artistilor si producatorilor nu neaga caracterul obligatoriu al gestiunii colective si nici nu o transformă în gestiune colectiva facultativa, deoarece gestiunea colectiva obligatorie opereaza doar în raport cu orice alt tert care utilizează unul dintre drepturi patrimoniale ale artistilor si producatorilor care nu sunt artistii sau producatorii însisi sau care nu au fost autorizati în mod direct de catre acestia.  În plus, daca s-ar admite ca artistii si producatorii  însisi sunt lipsiti de drepturile lor (supus gestiunii obligatorii) pentru a carui utilizare i se cuvine o remuneraţie echitabila, ar însemna ca artistii si producatorii sa fie obligati la plata unor sume de bani catre CREDIDAM si UPFR care apoi sa le-o plateasca inapoi (adica, celui pe care îl reprezintă si în numele caruia se presupune ca acţioneaza), ceea ce e absurd si nu poate fi aplicat.

(vezi cateva din Deciziile ICCJ - Inalta Curtie de Casatie si Justitie, referitoare la gestiunea colectiva obligatorie in situatia in care titularii si-au exercitat drepturile individual: 317/2013, 3050/2013, 4815/2013, 880/2014, 1728/2015, 2148/2015, 2327/2016, 1073/2017, 2003/2017, 78/2019, 80/2019, etc.).

​

​

​

​

​

​

​

​

​

​

​

​

​

​

​

​

​

​

​

Afla mai multe !